miercuri, 6 iulie 2016

Euro Brexit, global Bullshit!

Dacă nu trăieşti cu capul vârât în cur ca struţul în pământ, ar trebui să cam ştii cum şi ce e cu lumea asta. Adică nu-ţi închipui că primarul, consilierul, parlamentarul sau preşedintele conduc viaţa ta, în general de căcat, sau au vreo treabă cu tine. Chiar dacă tremuri cu buletinul în mână la rând la secţia de votare, eşti în general un papagal, pentru că scursurile enumerate mai sus au doar o meserie ca oricare alta. Aceea de a fura niţel, cât le merge. Unii sunt descurcăreţi (cei care împart cu cine trebuie) alţii cad în freză, dar per total, n-au treabă cu tine. Tu doar trebuie să munceşti 4 luni pe an pentru ei şi 8 pentru tine.

Dar ăştia ...locali, să zicem...nu au treabă cu subiectul meu.
Discuţia este despre ăia care contează, adică cei care conduc lumea fără să-i aleagă nimeni, cei care te tratează statistic, una bucată consumator, şi care vor să conducă global, fără ocolişuri.
Uniunea Europeană este una din creaţiile lor, se ştie că dacă ţii vacile în cireadă sunt mai uşor de controlat, creaţie forţată pe alocuri să includă şi babuini, vezi România sau Bulgaria de exemplu. La un moment dat, aceste Uniuni, europene, asiatice, africane...etc., trebuiau să dea lumii primul parlament mondial. Numai că, pac!!, apare Brexitul. O chestie de bun simţ, adică nu văd de ce britanicii ar trebui să se amestece cu lumea a 3-a europeană, o chestie care însă le-a creat coşmaruri Halapilor (halap = individ care pute de bani şi de putere, dobândite pe seama a milioane de cadavre şi care nu se mai satură). Adică cei care au provocat multe războaie pentru profit şi nimic mai mult, cei care au aranjat 11 septembrie şi alte bucurele.
Acum, pe toate mediile americane şi britanice (adică sclavi ai halapilor) se aruncă ameninţări: că o să li se prăbuşească britanicilor economia, că o să moară de foame, că o să fie excluşi de peste tot inclusiv din Piaţa comună europeană (pe care noi o formăm ca şi consumatori de produse brand-multinaţional, după ce ne-au terminat fabricile locale)...deci multe chestii nasoale se vor abate asupra Britaniei, unii trepanaţi aruncând în vorbe şi cuvântul ''razboi'', ceea ce ar fi super mişto pentru halapi care la astfel de distracţii fac o căruţă de bani. Dă-i dracu de morţi! Banu' să meargă. Zyklon B, gazul mortal din lagărele naziste, nici nu putea să existe fără un component importat din State! Da, suntem în război, dar la biznis, pardon, totul e cuşer.
Câţiva gurişti de pe la posturile mari de televiziune au mai ''răsuflat'' câte o constatare de genul ''britanicii au votat de fapt contra Stabilimentului, nu contra Europei în general'' fapt care este adevărat, mulţi britanici find deja din ce in ce mai mult conştienţi de faptul că alţii încearcă să decidă pentru ei. Stabilimentul, adică halapii, ne forţează zilnic existenţa, prin crize financiare inventate, prin teroare, prin tăierea libertăţilor în numele luptei împotriva ''teroriştilor'' invizibili şi ne obligă să ne trăim viaţa într-un spaţiu din ce în ce mai mic, cu prieteni din ce în ce mai puţini. Fiecare deja îşi vede de propria familie şi de restul nu-i mai interesează, frica permanentă crează celule de trai minuscule, fără putere, doar cu speranţa că dacă ne facem mici-mici ne-or lăsa şi pe noi să supravieţuim.
Dacă paralizezi forţa socială şi îndopi publicul din ce în ce mai retardat cu şouri TV de căcat, nimeni nu mai ascultă ce zice şi ce face păpuşarul îndopat de bani şi putere. Dacă face vreunul gură, îi arăţi sperietoarea cu ''teroristu' '' şi îi tai toate drepturile.
Britanicul s-a săturat. Şi de Euro şi de Europa. La Euro e simplu, vii, faci act de prezenţă (Anglia) şi pleci acasă să te odihneşti. Când un fotbalist râgâie de bani, zeci de mii de lire pe săptămâna salariu, după un sezon cu peste 60,70 de meciuri în campionat şi cupe locale sau europene, nu mai vrei să tragi tare la o chestie pe care nu dai doi bani: Euro. Unde trebuie să-ţi rupi picioarele cu ghiolbani din lumea săracă care au venit la Euro ca la Dumnezeu: ceva mai tare pentru ei nu există! Pentru ei însă, e rutină. O rutină de la care pot să lipsească pentru a putea să-şi înceapă vacanţa.
De Europa se pot lipsi din aceleaşi motive. Trai bun aveau şi înainte de aderare. Lira sterlină bătea la cur orice monedă şi fără euro. Drept de circulaţie aveau şi fără UE. Dimpotrivă, pentru ei, Europa e un junghi în coaste pentru că trebuie brusc să accepte emigranţi, marea majoritate needucaţi, să renunţe la un moment dat la monedă, să finanţeze spre UE treizeci şi ceva de milioane euro saptămânal, bani care se duc la babuini ca să aibă şi ei apă la wc sau stradă cu ceva asfalt.
Aşa că britanicii au trântit meciul ca să poată intra în vacanţă. Duceţi-vă dracu' cu UE-le vostru că noi suntem fain-merci şi fără! Pe bună dreptate. Primul Ministru britanic a anunţat că demisionează. Clar. Doar halapii n-or ţine pe funcţie o păpuşă care a dat chix! Ăsta e un semn că Stabilimentul are o zi nasoală. Americanii se apropie de alegeri. Adică trebuie să decidă care sclav al halapilor va fi la putere 4 ani. De parcă ar conta! De aia păpuşa Obama merge în campanie cu păpuşa Clinton. Nu ală care dă muie, nevastă-sa.
 Ar fi nasol dacă americanii s-ar trezi brusc din somnul prostiei să voteze cu nebunul de Trump, care e imprevizibil.
A! să nu uităm, tragem tare la fiecare buletin de ştiri american cu ISIS şi cu teroriştii că poate tăceţi dracu' din gură măcar de frică.
Până una-alta, Euro e de căcat, cu meciuri de căcat, într-o atmosferă anti-teroristă de căcat. Şi pentru România Euro a fost de căcat, dar asta e deja normal, cu un selecţioner şi o federaţie de căcat.
 Dar pentru România în schimb, UE nu e de căcat, că ne dă bani şi ne scapă de ţigani. Deci UE e prietena noastră chiar dacă ne-a obligat să ne închidem toate fabricile. Mai pe uscat, dar ne iubeşte.

joi, 7 aprilie 2016

American Pride

Din ciclul "Ne bubuim noi ca să nu ne bubuie alţii" vă prezint un documentar despre 11 septembrie făcut muncitoreşte de domnul Tony Rooke, care a avut amabilitatea să-mi acorde încuvinţarea să-l redistribui pe YouTube cu traducere în limba română. Traducere muncită de subsemnatul.
Deci, vizionare plăcută.
####### dacă vreţi să vedeţi subtitrarea activaţi CC în video ########


Nu-l trataţi cu indiferenţă. Atentatele din USA, UK, Franţa, Belgia, Spania şi altele, or să ajungă şi la noi (sper din tot sufletul să mă înşel). Atunci măcar o să ştiţi cine v-a făcut-o. În nici un caz un paranghelist dintr-o peşteră fără aer condiţionat.

Peace.

vineri, 4 martie 2016

Mmmm....Love Time!

    E greu să descri cum viaţa te plimbă pe drumurile ei sinuoase, astfel încât, la şase dimineaţa, să poţi să stai în faţa oglinzii şi să accepţi că asta eşti tu. Ăsta e momentul tău din viaţă, o femeie singură, fără copii, fără vreo relaţie romantică la 40 de ani, dar împăcată cu asta, într-o tristeţe umilă din care doar ocazional mai ai puterea să ridici privirea.
Dar, într-un fel, te bucuri meschin, în cel mai ascuns colţ al sufletului tău , că inima ta încă luptă, contra vârstei, contra gurilor rele, contra şanselor. Încă te simţi vie, încă doreşti, încă visezi. Ştii ce înseamnă dragoste la prima vedere, ştii cum arată atracţia animalică între doi oameni care se văd pentru prima dată, n-ai trecut degeaba prin viaţă. Numai că acum, toate au trecut, toate au avut un timp al lor şi tu nu ai avut curajul să profiţi. Dar există speranţă.

  Ai avut ocazia să vibrezi din nou acum cîteva zile şi deşi nu ai rămas cu o concluzie, măcar ai avut puterea să recunoşti că pentru cîteva minute ai fost plină de viaţă. Şi acum retrăieşti acele momente colorate din viaţa ta aplatizată în alb şi negru.
   Îţi aminteşti că era aglomerat, că lumea se înghesuia în acel tramvai matinal atât pe scaunele de plastic cât şi pe culoar, că se respira greu şi era cald, că oamenii se turteau unul pe celălalt în drumul spre o nouă zi de muncă.
   Atunci, înghiontită din toate părţile, ţi-ai ridicat privirea şi l-ai văzut. Bărbatul comun dar cu "ceva" aparte, uşor neras, îmbrăcat simplu dar dezinteresat. Matur şi puternic, ancorat bine pe picioare, părea o statuie uitată printre oameni, o stâncă nemişcată printre valurile umane din jur. Stăteaţi în picioare, umăr lângă umăr, dar el era uşor întors spre tine şi tu spre el. I-ai privit faţa dar nu ai avut tăria să-l priveşti în ochi. Spătarul scaunelor din faţa voastră se termina într-o bară metalică de care amândoi v-aţi ancorat cu cîte o mână pentru a vă asigura stabilitatea.
  Ai realizat că mâna ta e la câţiva centimetri de a lui şi atunci ţi-a venit în cap o idee nebună. Trebuia să-l atingi. Trebuia. Era ceva ce vreai şi simţeai atunci şi inima ta a început să galopeze. Ţi-ai mişcat încet mâna şi l-ai atins. Întâi ca din greşeală, abia sesizabil şi apoi din ce în ce mai intens. A ridicat privirea, la început nedumerit, dar înţelegând, ţi-a zîmbit imperceptibil şi a acceptat atingerea ta. L-ai privit drept în ochi iar privirea lui te-a pătruns până în zona inghinală. Ardeai ca focul şi te-ai înroşit dar nu ai renunţat. Era nebunia ta, momentul tău. L-ai mângâiat întâi cu un deget apoi, încet, încet, ai devenit mai insistentă. Te privea complice, încurajându-te, în timp ce tu alternai mângâierea cu strângeri uşoare, într-un joc senzual desfăşurat aproape la nivel molecular. Simţeai că şi el vibreaza, îi simţeai  cu vârful degetelor tale energia şi i-ai zâmbit şi tu, ca şi cum aţi fi fost doi şcolari care aveau un secret.
   După minute bune, tramvaiul începu să frâneze făcând călătorii să se înghiontească şi mai tare, făcând atingerea voastră şi mai intimă decât la început. El s-a aplecat discret la urechea ta şi ţi-a şoptit cu o voce uşor răguşită: "Fă doamnă, dă-mi drumu' la pulă, că io la prima staţie tre' să cobor!"

Asta e, bărbaţii ie mitocani. Mai bine ia-ţi o pisică.







joi, 3 martie 2016

Bă Gugăl, dragoste cu sila e viol!!

Credeai că ți-ai luat telefon cu Handroid? TU? Ha, ha! Papagal! Bă tovarășu', telefonu' lu' matale e a lu' Gugăl, mă!
Tu ai doar dreptu' să-l folosești, așa la mișto. Telefonu' are și memorie cică, nu ca bunică-ta care a uitat unde și-a pus proteza, are memoria lui, da' păcat că e plină. Scrie în setări, ia vezi: ”Memorie internă 8 gigabiți, liberă 3 octeți”. Ua' dă fak? 3 octeți?!? Da, 3. Păi ce bă, pe cutie scrie ”8 gigabiți liberi de contract”? Nu. Deci, mucles! Are 8? Are.



Handroidu' ăsta e adus pe lume în chinuri groaznice de Gugăl. Așa că Gugăl consideră că e dreptu' lui să facă în telefonu' tău și în memoria lui ce vrea prepuțu' lui. Ca și cum, dacă ți-ai luat boiler Ariston, poate să vină Ariston ăsta și să-i facă baie lu' nevastă-ta, inclusiv la stufăriș, dacă e natur. 'Țelegi matale?

17. Ce 17? Cu 17 rahaturi pe băț te cadorisește Gugăl pe un telefon nou. Într-un caz. Unii au poate mai multe, alții mai puține. Cine știe, pînă termin io de scris probabil că se mai lansează vreun rahat cu bățu' lui. De exemplu, Google SexBook unde în lista de prieteni să nu fie decît prietenii pe care i-am regulat. Cool or what? Vă dați seama cîte brașoave de genul ”tu ești al doilea, iubitule” s-ar duce dracu' pe apa sâmbetei? Ar fi mișto, ți-ai lua femeie cu istoric de service. Da' ce te faci când, după ce o iei, numărul prietenilor pe SexBook tot crește? Hă?
Îți dai seama ce activitate online ar putea naște? Margareta dă share la poza sculii lu' Vasile cu commentu' ”Uite câta mătărânga are ăsta” și toate fetele ar sări să-i dea like.


17....
Google Drive, Jocuri Google Play, Muzică Google Play, Chrome Browser, Chioșc Google Play, Google, Google Foto, Google Keep, Google Talk Back, Google+, Hangouts, Hărți, Sintetizare vocală Google, Tastatură Google, You Tube, Cărți Google Play, Gmail.

Că-ți trebe, că nu-ți trebe...ia de aici! Și-așa, dacă îți rămîne prea multă memorie o umpli de pornache și de wallpaperuri cu muieri dezbrăcate, deci mai tango! Mai pune și tu mîna pe o carte gugăl plei sau dăi pe Hărți când te îmbeți ca porcu' de nu mai știi unde domiciliezi.

Dacă totuși te roade fixu' și nu suporți să-și facă altu' nevoile la tine în bătătură există ceai de ROOT. Orice Handroid își are nașu', dai cu ROOT și după aia îl dai afară pe Gugăl cu tot neamu' lui de la tine din telefon.
El oricum e prea prost să priceapă săracu' că trenu' lu' Facebook a plecat de mult și Gugăl plusu' lui e mort de la primul ecograf. El nimic...Batman, Batman....
Deci, tovarăși, să-l fiutem pe domnu' Gugăl, îl dezinstalăm și îl trecem la spam, îl înjurăm, îl închidem din Task Manager, îl suflăm cu apă, cu Carmol și nimic. El vrea. Noi nu. Viol.

duminică, 28 februarie 2016

The chiX-Files

Încercarea mea de a pune la dispoziție o traducere în limba română a seriei 10 a Dosarelor X, mă dă de gol ca fiind fan al francizei. Subtitrările au ieșit cum au ieșit, ținînd cont de faptul că m-a interesat mai mult rapiditatea și nu neapărat calitatea, însă nici producătorii seriei nu prea și-au bătut capul cu ce oferă spectatorilor.
Nu pot să nu recunosc că m-am bucurat să aud că există o serie 10 și pentru faptul că serialul de bază, prin cele 9 serii ale sale, nu prea s-a încheiat onorabil. Disensiunile dintre David și producători au direcționat  șandramaua într-o aterizare forțată pentru a da măcar senzația de încheiere, lucru pe care nu l-au reușit.
I want to believe - filmul, a mai resuscitat un pic audiența și parcă a a avut un pic de logică, pregătind terenul, în 2008, pentru o revenire. În 2016 s-a întâmplat minunea, dar cei 8 ani au trecut degeaba. Cred că și eu, dacă mă lăsau atâta timp, reușeam să vin cu un scenariu pentru miniserie și scoteam ceva demn de Scully și Mulder.
Pentru că gradul de așteptare era colosal și X-Files e un icon. Nu e Prison Break, la care n-am putut trece de episodul 3, sau serialul cu proști, Breaking Bad (nu cred că există idioți ca ăia în realitate), e o franciză care a impus alte standarde la vremea ei și a alimentat imaginația multora.
 Pe Mulder nu am avut tăria să-l urmăresc în alte producții, gen Californication, nu ar fi fost credibil pentru mine. Scully a dispărut din peisaj mult timp, singurul rol credibil a fost în The Fall unde mi-a făcut plăcere s-o urmăresc. În rest, de asta folosesc numele personajelor și nu ale actorilor, ei au fost și vor rămâne toată viața Scully și Mulder.

Chris Carter a declarat după terminarea miniseriei că aproape sigur va mai urma ceva în X Files, nu se știe când sau unde, dar în modul în care a dat chix cu brambureala sezonului 10 nu sînt sigur că mai sînt așa de nerăbdător.
Probabil se va face o tranziție suavă de la cuplul Scully-Mulder la Miller-Einstein ceea ce n-ar fi rău, dacă s-ar compensa pe plan creativ.

M-am bucurat doar pentru adierea de umor prezentă în seria 10, umor care a reușit să țină vii alte francize lungi, vezi Bones de exemplu, care reușește să fie antrenant chiar dacă ar putea deveni repetitiv ca scenariu. Umorul te scoate din plafonare, amestecarea intrigilor profesionale cu cele personale dau prospețime, tensiunea romantică între El și Ea devin condimente.
X Files a suferit la acest capitol, producătorii au pierdut un filon care le putea asigura cel puțin încă două serii dacă ar fi existat și un X Files cu cei doi agenți implicați romantic. Dar n-a fost să fie.
Dimpotrivă, parcă cei doi au refuzat să filmeze împreună pentru că mare parte din episoadele sezonului 10 au lungi perioade în care cei doi sînt în scene separate. O fi ceva, n-o fi? Nu știu.
Când am descărcat prima dată X-Files, ca să-l văd integral, nu ocazional la TV, era pe vremea când internetul era prin modem cu apel la Romtelecom sau prin cablu coaxial și viteza de descărcare era de 2,5kb/s. Dacă am stat atunci 4 luni să descarc 9 serii, probabil voi sta și acum să văd ce urmează.
Dar acum măcar m-am pregătit să pot fi și dezamăgit.