duminică, 24 iulie 2016

Pierdut soţie, s-o ţie cine vrea....

Suntem programaţi de societate să întemeiem familie. De parcă eşti un ratat dacă nu o faci, un paria. Nici femeia nu prea te ia în calcul dacă stă cu tine o perioadă şi nu mişti din urechi zâmbind ca bou' cu inelul de logodnă în mână. Adică, domnu', mulgi vaca un an, doi, da' până la urmă tre' s-o cumperi! Parol!
"Familia e celula de bază a societăţii" îţi intonează dom' primar la ceremonia civilă. Şi are mare dreptate! Celulă. Pedeapsă cu executare. Numai că spre deosebire de alea penale, aici semnezi singur, cu mânuţa ta. Motivele pentru care se întâmplă nenorocirea sunt diferite: ea visează la casă cu portiţă, la copilaşi adorabili, la rolul de mămicuţă, la planificarea viitorului familial. El, ăăă....nu prea ştie...probabil că se gândeşte la faptul că nu trebuie să mai bage vrăjeală ca să primească o bucată de kiz....mă rog, se înţelege, la faptul că ea o să stea cu el când o face burtă şi chelie şi că o să aibă menajeră fără comision.
Ţeapă! Inevitabil, cel puţin o chestie din asta NU o să se întâmple. Cel puţin pentru el. Or să apară copiii şi el o să treacă pe locul numarul de copii + 1, ca şi importanţă, nu mai vede kiz...mă rog, se înţelege, deloc şi i se reaminteşte zilnic să se ducă în paştele mă-sii la muncă, pentru că are familie de întreţinut. Vrea bere, nu, cumpărăm uniformă pentru cel mijlociu. Vrea grătar, nu, luăm cizmuliţe lu' aia mică. Vrea să se ducă la meci, nu, te duci la balet cu cea mare. În principiu, soţul devine un fel de sclav şi la servici şi acasă pentru că a vrut şi el ceva şi s-a ales cu altceva.
Şi pentru femeie e ţeapă, pentru că iubitul ei bărbat ori se scapă la băutură şi toacă banii din salariu, asta dacă are loc de muncă, ori îi scapă săptămânal câte o labă peste bot, ori o lasă baltă cu copiii şi se îmbârligă cu una mai tânără....etc.
În cazurile fericite, de parcă ar exista aşa ceva, el şi ea ajung la o situaţie de compromis care nu e nici cal şi nici cămilă, nici struţ şi nici găină. N-aş şti cum să-i spun, o formă de camaraderie, probabil. Prietenie nu e, căci cu prietenii te duci la băut, la fluierat de gagici, la concurs de băşini şi alte activităţi cultural-educative, chestii pe care nu poţi să le faci cu Doamna. Iubită sau amantă nu e, că o vezi goală decât dacă intri peste ea la duş, sex doar din greşeală, dacă se aliniază astrele, dacă dorm copiii şi soacra nu e acasă. Şi ăla e sex formal, nimic surprinzător, deja ai văzut filmul de 70 de milioane de ori, ai învăţat deja toate replicile, îţi vine să te prefaci mort ca la urs numai ca să nu mai vezi aceleaşi faze repetitive. Soluţii există să mai mişti la vale căruţa, gen nudişti, swingers sau alte rafinamente de astea dar sunt puţini care au stomac pentru aşa ceva.
Vela-daravela, adică per-total, căsnicia nu e ceea ce pare, e ceea ce rămâne. Adică nimic bun pentru cuplu.
Copiii sunt un subiect pentru inconştienţi. E ca la fotbal. Lumea vede jocul bun al echipei dar nu ştie câtă muncă se depune pentru asta la antrenamente. Dinainte de a se naşte, copilul devine job cu prezenţă 24/24, fără concediu, nici măcar medical. Mort-copt, eşti părinte. Programul tău se desfăşoară după necesităţile lui: cu cine îl laşi când ai treabă, du-l la şcoală, ia-l de la şcoală, du-l la medic, la dans, la tenis....etc. Mai pune la socoteală şi alte treburi casnice care trebuie făcute obligatoriu, plus jobul cu salariu şi atunci să-mi spui mie ce timp mai ai pentru propria persoană sau pentru cuplu. NIK. 
Deci ce ar putea să-ţi fie fosta iubită, actualmente soţie? Coleg de apartament. Coleg de tură. Partener de mers la nunţi şi botezuri. Schimbul 2 la şedinţele cu părinţii.
De ce credeţi că se ajunge la divorţ? La bătăi? La extra-conjugale? De prea mult bine? Ha. Vezi să nu.
Cei care încă n-au făcut pasul o să spună că aberez. Nu e cazul lor, ei se iubesc pâna la moarte. Papagali.
Ăia căsătoriţi vor fi în negare, nu e cazul lor, ei sunt fericiţi şi au o familie fericită. Ceea ce am descris eu este chiar o familie fericită, nu una cu probleme. Alea cu probleme sunt mai rele. Dar ei au înţeles în sinea lor că am dreptate, însă nu şi-ar recunoaşte reciproc acest lucru. Londra, vânt puternic, masca trebuie să reziste.
Există o categorie aparte, specială, pe care o ador: femeile care rămân însărcinate şi se decid să crească singure copilul că "o să-l iubească cât pentru doi şi o să muncească toată viaţa ei pentru el!" Sublim. Prostie şi inconştienţă cât casa poporului. În realitate, părinţii domnişoarei neutilizatoare de prezervativ vor deveni părinţii micuţului, care e nevinovat dar care va pleca în viaţă cu un mare handicap, indiferent de iubirea mamei inconştiente. E dureros dar ai făcut o greşeală, vizitează cu încredere o clinică şi fă copii când vei putea să le oferi toate condiţiile. El nu are nici o vină că eşti tu căzută în cap.

Ca amuzament ar fi bine ca acel certificat de căsătorie să aibă termen de valabilitate. Expiră pe 12,08,2016. Uahh! Ce divorţ, ce scandal? Nu mai sunt necesare.
"Fă, mi-ai mâncat viaţa, da' după 12 august te bag în kizda mă-tii, că şi aşa staţi bot în bot toată ziua şi vă văitaţi că nu-s bun de nimic! La gară, la 'mpins de vagoane!"
sau
- Iubi, vezi că tre' să mergem la primărie joi să ne reînnoim certificatul de căsătorie!
- Nu pot femeie să merg, că mă doare capu' şi sunt obosit, cam cum păţeşti tu de două luni încoace seara când vreau şi eu să dau la copcă! Mă mai gândesc să văd dacă-mi trece.
sau
- Ioane, din august semnez cu Vasile că devine şi el liber de contract, că ăla nu bea toţi banii ca tine şi e şi mai bun la pat, nu că aş stii....mda....aşa spune viitoarea fostă nevastă....da.

A? N-ar fi FUN? Să vezi atunci cum de pe locul numarul de copii + 1 ajungi direct în top ca importanţă! Şi dacă eşti iute la minte nu semnezi decât pe un an, maxim doi. Ia să vezi, o mai doare capu'?

vineri, 22 iulie 2016

Femeia...altuia, instructiuni de folosire

Omul nu e un animal monogam. Punct. Nu vă daţi poalele peste cap şi foc la casă dacă nu sunteţi de acord! E problema voastră dacă aşa v-aţi ales să vă trăiţi viaţa, cu un unic partener. E ok. Unii au experimentat destul şi s-au refugiat în liniştea căsniciei, alţii au ales varianta asta din prima, fără să vânture lumea. E treaba lor, nu mă interesează prea tare poveştile astea educative de genul "familia adevărată este...". Vax albina! Matematica spune clar, băgaţi la cap doamnelor, "fidelitatea unui bărbat este invers proporţională cu numărul de tentaţii care i se oferă". Dixit. Nu există excepţie de la asta! Dacă pe Gheorghe al tău nu-l place nimeni în afară de tine, clar e fidel de sare cămaşa de pe el! Şi invers. Pentru că, orice om are un preţ.
Cei mai copţi poate au văzut filmul Indecent Proposal unde ei se iubeau şi pac! apare unu' care spune "Îţi dau un milion de dolari s-o ard pe nevastă-ta". Nu mai trebuie să spun că a ars-o. Vedeţi filmul, merită, iar actorii sunt premium. Intresantă şi chiar adevărată este şi schimbarea EI după ce milionarul o ciufuleşte. Îl mai iubeşte pe soţ, dar vrea să ia o pauză...că să vezi...că una-alta.
NU vorbesc aici, CLAR, de muierea care e măritată dar o dă la toată lumea. Nu face rău ce face dar preferă să treacă drept familistă în timp ce margareta ei şi-o ia ca în adolescenţă. Treaba ei, are motivele ei.
Vorbesc de femeia care s-a măritat fără gânduri de distracţie cu altcineva şi care nu pleacă de acasă să dea cu dânsa în populaţie. Căsătoria e văzută ca finalul fericit între doi parteneri care se iubesc şi se înţeleg, însă în realitate e doar finalul. Într-o căsătorie normală, ajungi poate cu partenerul tău la un armistiţiu, o prietenie pe viaţă, o camaraderie, o grijă reciprocă, o împărţire a sarcinilor comune, copiii...etc. Cam în asta eşuează orice căsătorie în varianta ideală. Sunt şi situaţii, majoritatea, în care se ajunge la divorţ, bătăi, limbaj dur etc. Sexul poate e bun, dar e banal, e rar, de plictiseală. Chiar dacă  ai o astfel de relaţie nu înseamnă neapărat că nu mai dai şi pe la vecini. Monotonia omoară căsnicia. Grav de tot. Nu este exclus, ba chiar e probabil, ca unul din parteneri să experimenteze chestii palpitante în afara patului conjugal numai ca să se mai simtă vii, doriţi, ca altă dată.
Iar oamenii care fac asta sunt de toate genurile, chiar şi genul despre care se spune de regulă că sunt sfinţi/sfinte.
Buuuun. Astea fiind zise, ce faci dacă femeia care ţi-a ciufulit libidoul e măritată şi e cuminte? O laşi aşa? Sigur că nu.
Femeia din categoria asta nu este interesată de o relaţie conjugală, deci trebuie să fie făcută să fie interesată. Dacă începi cu glume şi aluzii cu tentă sexuală, pa puiu, nu pupi veveriţă exclusivistă. Trebuie să apari dezinteresat de subiectul fierbinte. Primul pas e să treci de la discuţiile despre vreme la cele din ce în ce mai personale. Începi cu locul de muncă, cu copiii şi familia, cu politica până în momentul în care consideri că poţi să faci o deschidere personală. Despre tine, cu o mină de om normal, poţi să te apuci să vorbeşti despre cum trec anii, că nimic nu mai e ca înainte, că relaţia ta e ok dar parcă începe să-i lipsească scânteia, că ţii la partenera ta dar parcă a devenit totul rutină. Am zis "ţii la prietena ta" nu că o iubeşti ca nebunul, pentru că o astfel de femeie nu se bagă acolo unde este vorba de "dragoste" s-ar simţi prea vinovată, iar şansele tale scad simţitor.
La început e posibil ca ea să-ţi spună că la ea totul e super acasă, tot din auto-apărare, dar pentru tine era important să ajungeţi la astfel de discuţii, nu la ce te minte ea. Cu timpul, o să vină şi ziua în care "superul" de acasă nu e tocmai super şi va vrea să ţi se destăinuie.
Treptat, mergeţi să mâncaţi împreună, faceţi chestii împreună şi nici nu o să simtă cum devine familiară cu prezenţa ta. Poţi să o flatezi (nu flatulezi, în nici un caz!) apreciindu-i anumite calităţi pe care "ţi le-ai dori să le aibe şi partenera ta", dar nu o descrie pe parteneră ca fiind bau-bau pentru că atunci te dai de gol. Am spus, femeile sunt competitive şi uşor de măgulit când aud că-s mai bune decât altele.
Când consideri că-i "coaptă" destul poţi să începi să bălmăjeşti o chestie de genul: "Mă simt atît de bine cu tine cînd suntem împreună, dar de ceva vreme, vreau să fiu sincer, mă atragi şi ....altfel. Fără obligaţii sau apropouri, doar am vrut să îţi spun!" Aici există posibilităţile din bancul cu Măria care era fugărită de Ion cu scopul precis de a o poleniza: "Ce gândeşte Măria: dacă fug cât pot eu, nu mă mai prinde. Dacă mă opresc şi cedez, zice că sunt curvă. Mai bine mă împiedic!"
Dacă o vezi că "se împiedică", începe să lucrezi la atacul final. Tot încet, fără grabă, fără paşi forţaţi. O să mai ai parte de o mică rezistenţă chiar la momentul final, o urmă de remuşcare de genul "n-ar trebui să facem asta", dar acordă-i toată atenţia pentru că ea deja ştie că o s-o facă.

Cam asta e. Dacă vrei să ai parte de o pradă mai uşoară, alege ca ţintă una din prietenele partenerei tale. Cu cât e mai bună prietenă, cu atît mai bine. Ce?! CUUUM?! Exact. Nu uita, femeile sunt competitive. Mergi pe mâna mea, n-ai nimic de pierdut.

miercuri, 6 iulie 2016

Euro Brexit, global Bullshit!

Dacă nu trăieşti cu capul vârât în cur ca struţul în pământ, ar trebui să cam ştii cum şi ce e cu lumea asta. Adică nu-ţi închipui că primarul, consilierul, parlamentarul sau preşedintele conduc viaţa ta, în general de căcat, sau au vreo treabă cu tine. Chiar dacă tremuri cu buletinul în mână la rând la secţia de votare, eşti în general un papagal, pentru că scursurile enumerate mai sus au doar o meserie ca oricare alta. Aceea de a fura niţel, cât le merge. Unii sunt descurcăreţi (cei care împart cu cine trebuie) alţii cad în freză, dar per total, n-au treabă cu tine. Tu doar trebuie să munceşti 4 luni pe an pentru ei şi 8 pentru tine.

Dar ăştia ...locali, să zicem...nu au treabă cu subiectul meu.
Discuţia este despre ăia care contează, adică cei care conduc lumea fără să-i aleagă nimeni, cei care te tratează statistic, una bucată consumator, şi care vor să conducă global, fără ocolişuri.
Uniunea Europeană este una din creaţiile lor, se ştie că dacă ţii vacile în cireadă sunt mai uşor de controlat, creaţie forţată pe alocuri să includă şi babuini, vezi România sau Bulgaria de exemplu. La un moment dat, aceste Uniuni, europene, asiatice, africane...etc., trebuiau să dea lumii primul parlament mondial. Numai că, pac!!, apare Brexitul. O chestie de bun simţ, adică nu văd de ce britanicii ar trebui să se amestece cu lumea a 3-a europeană, o chestie care însă le-a creat coşmaruri Halapilor (halap = individ care pute de bani şi de putere, dobândite pe seama a milioane de cadavre şi care nu se mai satură). Adică cei care au provocat multe războaie pentru profit şi nimic mai mult, cei care au aranjat 11 septembrie şi alte bucurele.
Acum, pe toate mediile americane şi britanice (adică sclavi ai halapilor) se aruncă ameninţări: că o să li se prăbuşească britanicilor economia, că o să moară de foame, că o să fie excluşi de peste tot inclusiv din Piaţa comună europeană (pe care noi o formăm ca şi consumatori de produse brand-multinaţional, după ce ne-au terminat fabricile locale)...deci multe chestii nasoale se vor abate asupra Britaniei, unii trepanaţi aruncând în vorbe şi cuvântul ''razboi'', ceea ce ar fi super mişto pentru halapi care la astfel de distracţii fac o căruţă de bani. Dă-i dracu de morţi! Banu' să meargă. Zyklon B, gazul mortal din lagărele naziste, nici nu putea să existe fără un component importat din State! Da, suntem în război, dar la biznis, pardon, totul e cuşer.
Câţiva gurişti de pe la posturile mari de televiziune au mai ''răsuflat'' câte o constatare de genul ''britanicii au votat de fapt contra Stabilimentului, nu contra Europei în general'' fapt care este adevărat, mulţi britanici find deja din ce in ce mai mult conştienţi de faptul că alţii încearcă să decidă pentru ei. Stabilimentul, adică halapii, ne forţează zilnic existenţa, prin crize financiare inventate, prin teroare, prin tăierea libertăţilor în numele luptei împotriva ''teroriştilor'' invizibili şi ne obligă să ne trăim viaţa într-un spaţiu din ce în ce mai mic, cu prieteni din ce în ce mai puţini. Fiecare deja îşi vede de propria familie şi de restul nu-i mai interesează, frica permanentă crează celule de trai minuscule, fără putere, doar cu speranţa că dacă ne facem mici-mici ne-or lăsa şi pe noi să supravieţuim.
Dacă paralizezi forţa socială şi îndopi publicul din ce în ce mai retardat cu şouri TV de căcat, nimeni nu mai ascultă ce zice şi ce face păpuşarul îndopat de bani şi putere. Dacă face vreunul gură, îi arăţi sperietoarea cu ''teroristu' '' şi îi tai toate drepturile.
Britanicul s-a săturat. Şi de Euro şi de Europa. La Euro e simplu, vii, faci act de prezenţă (Anglia) şi pleci acasă să te odihneşti. Când un fotbalist râgâie de bani, zeci de mii de lire pe săptămâna salariu, după un sezon cu peste 60,70 de meciuri în campionat şi cupe locale sau europene, nu mai vrei să tragi tare la o chestie pe care nu dai doi bani: Euro. Unde trebuie să-ţi rupi picioarele cu ghiolbani din lumea săracă care au venit la Euro ca la Dumnezeu: ceva mai tare pentru ei nu există! Pentru ei însă, e rutină. O rutină de la care pot să lipsească pentru a putea să-şi înceapă vacanţa.
De Europa se pot lipsi din aceleaşi motive. Trai bun aveau şi înainte de aderare. Lira sterlină bătea la cur orice monedă şi fără euro. Drept de circulaţie aveau şi fără UE. Dimpotrivă, pentru ei, Europa e un junghi în coaste pentru că trebuie brusc să accepte emigranţi, marea majoritate needucaţi, să renunţe la un moment dat la monedă, să finanţeze spre UE treizeci şi ceva de milioane euro saptămânal, bani care se duc la babuini ca să aibă şi ei apă la wc sau stradă cu ceva asfalt.
Aşa că britanicii au trântit meciul ca să poată intra în vacanţă. Duceţi-vă dracu' cu UE-le vostru că noi suntem fain-merci şi fără! Pe bună dreptate. Primul Ministru britanic a anunţat că demisionează. Clar. Doar halapii n-or ţine pe funcţie o păpuşă care a dat chix! Ăsta e un semn că Stabilimentul are o zi nasoală. Americanii se apropie de alegeri. Adică trebuie să decidă care sclav al halapilor va fi la putere 4 ani. De parcă ar conta! De aia păpuşa Obama merge în campanie cu păpuşa Clinton. Nu ală care dă muie, nevastă-sa.
 Ar fi nasol dacă americanii s-ar trezi brusc din somnul prostiei să voteze cu nebunul de Trump, care e imprevizibil.
A! să nu uităm, tragem tare la fiecare buletin de ştiri american cu ISIS şi cu teroriştii că poate tăceţi dracu' din gură măcar de frică.
Până una-alta, Euro e de căcat, cu meciuri de căcat, într-o atmosferă anti-teroristă de căcat. Şi pentru România Euro a fost de căcat, dar asta e deja normal, cu un selecţioner şi o federaţie de căcat.
 Dar pentru România în schimb, UE nu e de căcat, că ne dă bani şi ne scapă de ţigani. Deci UE e prietena noastră chiar dacă ne-a obligat să ne închidem toate fabricile. Mai pe uscat, dar ne iubeşte.

joi, 7 aprilie 2016

American Pride

Din ciclul "Ne bubuim noi ca să nu ne bubuie alţii" vă prezint un documentar despre 11 septembrie făcut muncitoreşte de domnul Tony Rooke, care a avut amabilitatea să-mi acorde încuvinţarea să-l redistribui pe YouTube cu traducere în limba română. Traducere muncită de subsemnatul.
Deci, vizionare plăcută.
####### dacă vreţi să vedeţi subtitrarea activaţi CC în video ########


Nu-l trataţi cu indiferenţă. Atentatele din USA, UK, Franţa, Belgia, Spania şi altele, or să ajungă şi la noi (sper din tot sufletul să mă înşel). Atunci măcar o să ştiţi cine v-a făcut-o. În nici un caz un paranghelist dintr-o peşteră fără aer condiţionat.

Peace.

vineri, 4 martie 2016

Mmmm....Love Time!

    E greu să descri cum viaţa te plimbă pe drumurile ei sinuoase, astfel încât, la şase dimineaţa, să poţi să stai în faţa oglinzii şi să accepţi că asta eşti tu. Ăsta e momentul tău din viaţă, o femeie singură, fără copii, fără vreo relaţie romantică la 40 de ani, dar împăcată cu asta, într-o tristeţe umilă din care doar ocazional mai ai puterea să ridici privirea.
Dar, într-un fel, te bucuri meschin, în cel mai ascuns colţ al sufletului tău , că inima ta încă luptă, contra vârstei, contra gurilor rele, contra şanselor. Încă te simţi vie, încă doreşti, încă visezi. Ştii ce înseamnă dragoste la prima vedere, ştii cum arată atracţia animalică între doi oameni care se văd pentru prima dată, n-ai trecut degeaba prin viaţă. Numai că acum, toate au trecut, toate au avut un timp al lor şi tu nu ai avut curajul să profiţi. Dar există speranţă.
  Ai avut ocazia să vibrezi din nou acum cîteva zile şi deşi nu ai rămas cu o concluzie, măcar ai avut puterea să recunoşti că pentru cîteva minute ai fost plină de viaţă. Şi acum retrăieşti acele momente colorate din viaţa ta aplatizată în alb şi negru.
   Îţi aminteşti că era aglomerat, că lumea se înghesuia în acel tramvai matinal atât pe scaunele de plastic cât şi pe culoar, că se respira greu şi era cald, că oamenii se turteau unul pe celălalt în drumul spre o nouă zi de muncă.
   Atunci, înghiontită din toate părţile, ţi-ai ridicat privirea şi l-ai văzut. Bărbatul comun dar cu "ceva" aparte, uşor neras, îmbrăcat simplu dar dezinteresat. Matur şi puternic, ancorat bine pe picioare, părea o statuie uitată printre oameni, o stâncă nemişcată printre valurile umane din jur. Stăteaţi în picioare, umăr lângă umăr, dar el era uşor întors spre tine şi tu spre el. I-ai privit faţa dar nu ai avut tăria să-l priveşti în ochi. Spătarul scaunelor din faţa voastră se termina într-o bară metalică de care amândoi v-aţi ancorat cu cîte o mână pentru a vă asigura stabilitatea.
  Ai realizat că mâna ta e la câţiva centimetri de a lui şi atunci ţi-a venit în cap o idee nebună. Trebuia să-l atingi. Trebuia. Era ceva ce vreai şi simţeai atunci şi inima ta a început să galopeze. Ţi-ai mişcat încet mâna şi l-ai atins. Întâi ca din greşeală, abia sesizabil şi apoi din ce în ce mai intens. A ridicat privirea, la început nedumerit, dar înţelegând, ţi-a zîmbit imperceptibil şi a acceptat atingerea ta. L-ai privit drept în ochi iar privirea lui te-a pătruns până în zona inghinală. Ardeai ca focul şi te-ai înroşit dar nu ai renunţat. Era nebunia ta, momentul tău. L-ai mângâiat întâi cu un deget apoi, încet, încet, ai devenit mai insistentă. Te privea complice, încurajându-te, în timp ce tu alternai mângâierea cu strângeri uşoare, într-un joc senzual desfăşurat aproape la nivel molecular. Simţeai că şi el vibreaza, îi simţeai  cu vârful degetelor tale energia şi i-ai zâmbit şi tu, ca şi cum aţi fi fost doi şcolari care aveau un secret.
   După minute bune, tramvaiul începu să frâneze făcând călătorii să se înghiontească şi mai tare, făcând atingerea voastră şi mai intimă decât la început. El s-a aplecat discret la urechea ta şi ţi-a şoptit cu o voce uşor răguşită: "Fă doamnă, dă-mi drumu' la pulă, că io la prima staţie tre' să cobor!"

Asta e, bărbaţii ie mitocani. Mai bine ia-ţi o pisică.